halarip [At: REV. CRIT. IV, 144 / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 sna Dans țigănesc, în timpul căruia participanții se izbesc de pământ și scuipă în toate părțile. 2 sna Melodie după care se execută acest dans. 3 sm (Pex; prt) Nume dat țiganilor.

halaríp, halaripi, s.n. – 1. Dans țigănesc. 2. (prin extens.) Nume dat țiganilor. 3. „Se zice când cineva stă pe mâini și cu picioarele în sus” (Bârlea, 1924). ♦ (onom.) Halaripi, poreclă pentru locuitorii din Valea Stejarului (fosta Valea Porcului): „Halaripi Valea Porceni, / Pită crepată, coștueni” (Bârlea, 1924, II: 309). – Et. nec. (MDA).

halaríp, -i, s.n. – „Se zice când cineva stă pe mâini și cu picioarele în sus” (Bârlea 1924). Halaripi, poreclă pentru locuitorii din Valea Stejarului (fosta Valea Porcului): „Halaripi Valea Porceni, / Pită crepată, coștueni” (Bârlea 1924 II: 309). – Et. nec.