Definiția cu ID-ul 498734:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

halal s. n.1. Dar, cadou. – 2. Mulțumire, recunoștință. – 3. Noroc, fericire. – Mr. halane. Tc. halal (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 794), cf. ngr. χαλάλι „permis”, alb. halalj, bg., sb. halal „fericire”. Primele două sensuri sînt înv. (sec. XVIII), ultimul mai ales ca adv., ngr. χαλάλι σου „să-ți fie de bine”, bg. halal da e „să fie cu noroc”; echivalează cu sp. „enhorabuena”.