hal sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 244/8 / Pl: (rar) ~uri / E: tc hal] 1 Stare de decadență. 2 Împrejurare nefavorabilă. 3 Situație proastă. 4 Aspect mizerabil. 5 Nenorocire. 6 întâmplare rea. 7 Primejdie de moarte. 8 (Înv) Posibilitate. 9 (Înv; îe) A nu avea ~ să... A nu putea să... 10 (Înv; îae) A nu fi în stare de ceva. 11 (Pfm; îe) A fi (sau a ajunge) într-un ~ fără de ~ A fi într-o stare foarte rea.