Definiția cu ID-ul 1246018:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAINI vb. (Mold., ȚR) A trăda, a se răzvrăti. A: Petriceico-Vod[ă], mai vîrtos cu îndemnarea hatmanului său Hăbășescului, s-au hainit de multe năcazuri ce-i făcea turcii. PSEUDO-COSTIN, 16v. Auzindu-să la împărăție că s-au hainitu, îi luasă doamna si copiii. CRB, 165v; cf. PRAV., PSEUDO-COSTIN, 7r; CANTEMIR, HR. B: Au mers... împotriva unor turci ce se hainise de cătră împărăția turcească. R. POPESCU ; cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: hain + suf. -i. Vezi și hain, hainie, hainlîc.