HAIDE interj. 1. Exclamație care exprimă un îndemn (la o acțiune). ◊ (Cu ton de comandă, exprimînd nerăbdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, pășește mai aproape, ce-aștepți ? (MIRONESCU). ♦ Exclamație care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzînd unor verbe de mișcare) Vino ! veniți ! să mergem ! ♦ (Împrumutînd desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidați, camarazilor. . . haidați. . . haidem în țară (CAMILAR). ◊ (Adverbial, în compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = încet, anevoios. ♦ (Narativ, corespunzînd verbului « a porni » la indicativ) Luă masa în spate și haide la drum (RETEGANUL). 3. (În expr.) Haida-de ! = exclamație prin care se respinge o părere sau se dezaproba o comportare; aș ! Haide-haide sau haide-hai, se spune cînd mustrăm cu indulgență pe cineva care nu ia în seamă sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: haida, haid, aída, aide interj.] – Tc. haydi.