hagiică sf [At: CONV. LIT., ap. TDRG / Pl: ~ice / E: bg хагийка] 1-2 Soție de hagiu (1-2). 3 Creștină care a fost în pelerinaj la locurile sfinte de la Ierusalim. 4 Musulmană care a fost în pelerinaj la locurile sfinte de la Meca. 5 (Pex) Pelerină.

HAGIICĂ sf. 1 Soția unui hagiu ¶ 2 Femeie care a făcut pelerinajul la locurile sfinte [comp. și blg. hadžijka].

hagiu^[1] sm [At: (a. 1740) URICARIUL XXIV, 442 / V: ~gi / Pl: ~ii / E: tc hagi] 1 Creștin care a călătorit la Ierusalim. 2 Musulman care a călătorit la Meca. 3 (Pex) Pelerin. 4 (Îf ~gi) Titlu dat persoanelor care au făcut o astfel de călătorie.

hagíŭ m. (turc. [d. ar.] haği, pelerin). Creștin care a vizitat Ĭerusalimu. Musulman care a vizitat Meca și Medina. – Rar saŭ vechĭ agíŭ. Fem. hagiĭcă (bg. hağiĭka), pl. e. Ca titlu onorific hagi-, precum: Hagi-Tudose.