hadă, hade, s.f. – (reg.) Neam, tagmă, fel, grup, castă: „Nimeni să nu mă cunoască / C-am fost eu la hada voastră” (Bârlea, 1924: 34); „O vinit la noi cu tătă hada lui” (Faiciuc, 1998; Dragomirești). ♦ (onom.) Hada, nume de familie în Maramureș. – Din magh. had (hadsereg) „armată, oaste; (fig.) mulțime” (Candrea, cf. DER; MDA).