HABAR s. n. 1. Grijă, păs. ◊ Expr. A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu-și face grijă, a nu-i pása de ceva; b) a nu și nimic, a nu avea nici o idee despre ceva. 2. (Reg., în expr.) Cum (ți-) e habarul ? = cum (îți) merge ? cum stau lucrurile ? – Tc. haber, habar « veste, informație ».