hărțulie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 227 / V: ~rtu~, ~rturie, hâr~ / Pl: ~ii / E: ctm hartă + cărțulie] (Îvp; șhp) 1-8 Hârtie (2-5) (mică). 9 Scrisorică. 10-11 Hartă (1) (mică).

hărțulíe, V. hărtulie.

hărtulie sf vz hărțulie

hărturie sf vz hărțulie

hârțulie sf vz hărțulie

hărtulíe f. (d. hartă, document, cu term. din epistolie). Vechĭ. (Dos.). Act, document. – Și hărturie. În Trans. azĭ hărțulie (după cărțulie).

hărțulie (hârțulie), s.f. (reg., înv.) hârtie scrisă; scrisoare.