hâltâc i [At: GOROVEI, C. 145 / E: fo] (Reg) Cuvânt care imită zgomotul unui lichid clătinat într-un vas.

bîltîc interj. (fam.) Bîldîbîc. • /onomat.

bîltîc și hîltîc, interj. care arată zgomotu bîltîcĭeliĭ (rus. bultyh și boltýlĭ, bîldîbîc. V. bîldîbîc, tîlvîc).

hîltîc și bîltîc, interj. care arată huĭetu unuĭ lucru hîltîcîit. V. bîltîc și cobîlț.