hâitură sf [At: DRĂGHICI, R. 113/18 / V: hăi~ / Pl: ~ri / E: hâi + ~tură] 1 Surpătură. 2 Hâire (2). 3 Năruire. 4 Hâire (4). 5 Strâmbătură. 6 Vătămătură. 7 (Med; pop) Hernie. 8 Boșorogire.

hăitură sf vz hâitură

HÂITURĂ s. v. hernie.

hîitură s. v. HERNIE.

hâitúră, hâituri, (hâială), s.f. (reg.) 1. (med.) Hernie; vătămătură. 2. Surpătură. ■ (top.) Hâitură, deal în Coroieni; Hâiturile Barnii, teren accidentat în Drăghia. – Din hâi „a se opinti” (acțiune care poate declanșa hernia) + suf. -tură (MDA).

hâitură, hâituri, (hâială), s.f. – (reg.) 1. (med.) Hernie; vătămătură. 2. Surpătură. ♦ (top.) Hâitură, deal în Coroieni (Vișovan, 2008); Hâiturile Barnii, teren accidentat în Drăghia (idem). – Din hâi „a se opinti” (acțiune care poate declanșa hernia) + suf. -tură (MDA).

hâitură, hâituri, s.f. – (med.) Hernie; vătămătură. – Din hâi „a se opinti” (acțiune care poate declanșa hernia) + -tură.