găzălniță, V. găselniță 1.

1) găsélniță f., pl. e (bg. gysénica și vy-, rut. gusenicĕa și gusilinicĕa, d. vsl. gonsenica și von-, omidă. Cp. cu velniță și vîrtelniță). Munt. Un fluture mic care zboară numaĭ seara, ĭar ziŭa sta ascuns (achrónia alveolária). Din oŭăle luĭ ĭese niște larve care infectează mĭerea și larvele de albină (care mor) și rod faguriĭ. Stupiĭ sistematicĭ sufere maĭ puțin de aceștĭ fluturĭ. – În Mold. căsélniță (pop. căsăl-). Forma găzălniță în Neam. Rom. Pop. 2, 508 și 4, 302. V. cîșiță și codat.

găselniță (fam.) s. f., g.-d. art. găselniței; pl. găselnițe