GĂRGĂRIȚĂ (pl. -țe) sf. 🐙 Mic gîndac cafeniu, lung de 3-4 milimetri, care și depune ouăle în boabele de grîu, de mazăre, de bob, etc., unde se desvoltă viermele, făcînd mari stricăciuni bucatelor din magazine și hambare, mai ales cînd nu sînt bine îngrijite; se deosebesc mai multe specii: GĂRGĂRIȚA-DE-BUCATE sau GĂRGĂRIȚA- NEAGRĂ (Calandra granaria) (🖼 2309), GĂRGĂRIȚA-DE-BOB (Bruchus granarius) (🖼 2310), GĂRGĂRIȚA-DE-MAZĂRE sau MĂZĂRARUL (Bruchus pisi) (🖼 2311) etc. [comp. srb. gagrica].