GÎRJOB adj. (Mold.) Încovoiat, strîmb. Pre carea linie o pun meșterii pre lemnul cel strîmb și gÎrjob și așa să arată strîmbătura lemnului. CA, 89^r; cf. DOSOFTEI. VS. ◊ Fig. O, dreptate sfîntă, pune-ți îndreptariul si vezi strîmbe si cîrjobe lucrurile norocului. CANTEMIR, IST. Variante: cîrjob (CANTEMIR, IST.) Etimologie: cîrjă + gîrbov. Cf. scr. kržav. Vezi și gîrjobi, gîrjobire.