GÎNSAC, gînsaci, s. m. (Mold.) Gîscan. Mi-a dat gînsacul cea mai fină pană Și-un strugure de boz mi-a dat cerneală, Zicîndu-mi: Scrie cea mai colosală Poemă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 12. Nu vrei să facem schimb? să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o: că nu-i gîscă, ci-i gînsac. CREANGĂ, P. 43.