GÎL interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă sunetul produs de lichide cînd curg dintr-o sticlă sau cînd cineva bea cu lăcomie. Frații beau și cinste fac... și gîl, gîl... Și iarăși gîl! COȘBUC, P. I 115. Pune plosca la gură și gîl, gîl, gîl. SEVASTOS, N. 48. Înghite Agachi... gîl... gîl... gîl. ALECSANDRI, T. 199.