gârgălău², -i, s.m. – (peiorativ) Cârciumar: „De când beu la gârgălău / Nice clopu nu-i a meu. / De când beu la gârgăleasă / N-am nemic pe lângă casă” (Bârlea 1924 II: 168). – Din gâl „care imită sunetul produs de lichide”, cf. a gâlgâi „a sorbi zgomotos o băutură”, probabil contaminat cu gârlă „apă curgătoare”.