gâltán, gâltanuri, gâltane, (găltan, gâtlan, gătlan), s.n. 1. Esofag, gât: „Iar unu' mai hoțoman / Haț! găina de gâltan” (Bilțiu, 1990: 60). 2. Mărul lui Adam; poama lui Adam, nodul de la grumaz, ciontu' grumazului. ■ (onom.) Gâltan, nume de familie în jud. Maram. – Var. a lui gâtlan, din gâlt „gât, gâtlej” + suf. -an (MDA); din sl. glǔtanu (Șăineanu).