gúșă, gușe, s.f. 1. (med.) Umflătură a gâtului, prin mărirea glandei tiroide. 2. Pielea ce atârnă la vite sub gât. 3. Fire de tors strânse pe degetele mâinii în formă de cerc, spre a servi la împletitul unui brâu. 4. Umflăturile de pe trunchiurile arborilor. ■ (onom.) Gușa, Gușu, nume de familie în jud. Maram. – Cuv. autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu, Miklosich), cf. alb. gushë, din i.-e. *geu- „a încovoia, a strâmba, a bolti”, cu suf. -s- (Russu, 1970); lat. guesiae, probabil redus la *gusia (DER, DEX, MDA). ■ Cuv. rom. > ngr. gkússa (Meyer, după DER), bg. guša, srb. guša, ucr. guši (Berneker, Capidan după DER), alb. gušë (Scriban), magh. gusa (Wlislocki, după DER).