GUSTA, gust, vb. I. I. Tranz. și intranz. 1. A lua cîte puțin dintr-o mîncare sau o băutură spre a le afla gustul. 2. A mînca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli foamea, setea sau pofta momentană; p. ext. a mînca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. Gusta un ceas de somn (GALACTION). 2. A prețui, a-i plăcea cuiva ceva. Scriitorul însă pe care îl gustă mai mult este institutorul Creangă ! (IBRĂILEANU). – Lat. gustare.