GURGUIU (pl. -uie, ‼ -uiuri) sn. 1 🏺 Gîtul unui ulcior sau al unei garafe: să sorb și eu o gură de apă pe ~ul ulciorului (DLVR.) ¶ 2 🫀 Sfîrcul țîței ¶ 3 👞 Vîrful opincii: Eu cu dinții de opincă De gurguiu te-oiu apuca (SPER.) ¶ 4 🌐 Deal țuguiat; vîrf de deal: pășim pe unul din cele două gurguiuri ale crestei (N.-UR.) [comp. lat. gurgulio „beregată”].