GUNOIU (pl. -oaie) sn. 1 🚜 Bălegar, excremente de vite cu care se îngrașe pămîntul: locul... să-l îngrași... cu ~, și apoi să-l ari (DRĂGH.); ~ul se cară pe cîmp numai la lună nouă (GOR.) ¶ 2 Lepădături de tot felul de lucruri, murdării care se mătură și se aruncă: fetele mari să nu dea afară ~ul măturat din casă dimineața spre fața soarelui (GOR.); a nu face gunoaie multe la casa cuiva, a nu sta mult în acea casă, din pricina neînțelegerilor cu ai casei ¶ 3 Necurățenie, murdărie, fir de gunoiu; (P): oala acoperită nu dă gunoaie în ea; (P): vezi ~ul din ochiu tău și nu vorbi pe altul de rău; a-i sta cuiva ca un ~ în ochi, a-i aduce supărare, a fi nesuferit: se văzură cotorosiți de un musafir ce le sta ca ~ul în ochi (ISP.) ¶ 4 Ⓕ Stare decăzută, noroiu; Ⓕ: nimeni n’o s’o ridice din ~ (DLVR.) ¶ 5 Ⓕ Pleavă, lepădătură: ~l societății [vsl. gnojĭ].