opțiuni
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

GULEAIU sbst. Mold. Chef, petrecere: ai tras un ~, de ți s’a dus vestea ca de popă tuns (CRG.) [rus. guljaj].

guleaiu n. Mold. chef: are de gând să facă un guleaiu CR. [Rus. GULĬAĬ].

gulai sn vz guleai

guleai sn [At: CREANGĂ, P. 325 / V: (reg) gulai / Pl: ~uri / E: rs гуляиъ (imperativul lui гулятъ)] (Mol) Chef.

huleai sn vz guleai

❍ HULIAIU sbst. Mold. (ȘEZ.) = GULEAIU [rut. huljaty „a face chef”].

guleáĭ și huleáĭ (eaĭ o silabă) n., pl. urĭ (rut. hulĕáĭ, rus. guleáĭ, imper. d. guleátĭ, a se plimba, a se amuza; guleániĭe, plimbare). Est. Fam. Chef, petrecere, chĭolhan.

huleáĭ, V. guleaĭ.

Etimologice

gulai (-iuri), s. n. – Ospăț, masă bogată, crăpelniță. – Var. guleai, huleai. Rus. guljaj, imper. de la guljatĭ „a petrece” (DAR).

Sinonime

GULEAI s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.

guleai s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.

Arhaisme și regionalisme

huleai, huleaiuri, s.n. (reg.) chef, beție, guleai.

Intrare: guleaiu
guleaiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: guleai
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guleai
  • guleaiul
  • guleaiu‑
plural
  • guleaiuri
  • guleaiurile
genitiv-dativ singular
  • guleai
  • guleaiului
plural
  • guleaiuri
  • guleaiurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gulai
  • gulaiul
  • gulaiu‑
plural
  • gulaiuri
  • gulaiurile
genitiv-dativ singular
  • gulai
  • gulaiului
plural
  • gulaiuri
  • gulaiurilor
vocativ singular —
plural —
huleai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)