2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gu2 sf [At: H X, 205 / Pl: ~le / E: gulie] (Bot; reg) 1-2 Gulie (1-2).

gu1 sf [At: POP., ap. CONV. LIT. XXXVI, 889 / Pl: ~le / E: mg gul(y)a] (Mgmr) Cârd de vite Si: cireadă, turmă.

1) ghĭul și gul n., pl. urĭ (turc. küll, totalitate). Vechĭ. Mulțime, cîrd: ghĭulurĭ de Tătarĭ. Azĭ (ghĭul). Munt. Olt. Scul: ghĭulurĭ de bumbac. – În Ban. gulă, pl. e, cîrd, cireadă: gule de boĭ.

gulíe f. (bg. guliĭa, alb. gúlia, ngr- guli, nap). Vest. Nap, alabaș. Est. Nap porcesc. – În nord gulă, pl. e (rut. gúlĕa, pol. gula. Cp. și cu ung. gónye). V. nap.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gúlă (-le), s. f. – (Trans.) Turmă, cireadă. Mag. gul(y)a (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gúle, s.f. – Ciurdă, turmă, cireadă: „Marhăle o fost vinită di la gule” (Memoria, 2014: 152; Oarța de Sus). – Din magh. gul(y)a „turmă de vite” (DA, cf. DER).

Intrare: gule
gule
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gulă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gu
  • gula
plural
  • gule
  • gulele
genitiv-dativ singular
  • gule
  • gulei
plural
  • gule
  • gulelor
vocativ singular
plural