guguróĭ, V. buzguroĭ.

buzguróĭ și guguróĭ m., pl. tot așa (cp. cu borz și gogoriță). Sud. Numele unuĭ monstru cu care se sperie copiiĭ: nu te duce’n becĭ, că te mănîncă buzguroĭu! Fig. Om care se scoală cu noaptea’n cap (prea de dimineață). – Și bîzguroi (Olt.) și ghizuroĭ (Mold. Cp. cu vĭezure). În Fc. bîzgorie, f. V. bordea, caŭa, gogoriță, hală 1 și joĭmăriță.