gudră sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~re / E: pbl ctm gudră + gudură] (Reg) Curvă.

gúdră f., pl. e (cp. cu cutră). Mold. sud. Se zice despre copiĭ (saŭ și despre oamenĭ marĭ) cînd aŭ făcut vre-o poznă, și pe urmă se fac că nu știŭ: ațĭ mîncat merele, și acuma stațĭ ca niște gudre!