GRĂNICERESC, -EASCĂ, grănicerești, adj. De grăniceri. ◊ (Reg.) Ținut grăniceresc = regiune de graniță a imperiului habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii, în schimbul serviciului militar făcut în formațiile de grăniceri. – Din grănicer + suf. -esc.