GRĂMADĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de lucruri sau de materiale strînse la un loc. ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune pe cineva) grămadă (jos) = a doborî, p. ext. a omorî (pe cineva). 2. (Cu determinări introduse prin prep. « de ») Cantitate, număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime. ◊ Loc. adv. Cu grămada = în număr mare. – Slav (v. sl. gramada).