GRUMAZ, grumaji, s. m. 1. Gît; (prin restricție) ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili, a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gîtlej. 3. (Pop.) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gîtul (1). [Pl. și: (înv.) grumazi] – Comp. alb. grumas.