GRUMAZ (pl. -aji, -azi) sm. 1 🫀 ‡ Gîtlej; gît ¶ 2 🫀 Gît partea trupului care leagă capul de trunchiu); ceafă, cerbice (la om și la animale): o dureau șelele și ~ii (CRG.); să sdrobesc ~ul spurcăciunilor de Agareni (ISP.); Părul tău bălaiu și moale de mi-l legi după ~ (EMIN.); Grumaji de taur, umeri de sălbatec, Privire îndrăzneată (VLAH.) ¶ 3 🌐 Stîncă ascuțită care se înalță deasupra celorlalte: se ’ncolăcește pe grumajii mărețelor stînol (VLAH.) [comp. alb. grumas].