GROS I. adj. De mare diametru, voluminos, cu dimensiuni laterale mai mari decît ale obicinuite (vorb. de trupul omului sau animalelor și de lucruri), în opoziție cu „subțire”: o femeie groasă; buze groase; mîni groase; ceafă groasă; ziduri groase; un băț ~; ~ de (sau la) obraz, obraznic, mojic, lipsit de rușine; ~ la ceafă, bogat; cu pielea groasă sau ~ la piele, nesimțitor: cel fără obraz și ~ la piele (ȚICH.) ¶ 2 Despre materiile toarse sau țesute: fir ~; frînghie groasă; postav ~; pînză groasă ¶ 3 f. GROASĂ, grea, borțoasă, însărcinată ¶ 4 Des: fum ~; ceață groasă; nori groși ¶ 5 Ⓕ Mojic, necioplit, bădăran: țăranul cel ~, acela poate șovăi să nu se certe (PRV.-MB.) ¶ 6 Grosolan, de prost gust, de om necioplit: vorbă groasă; înjurături groase; pre limba noastră a groasă, dar sănătoasă, zicem... (ISP.); gluma era cam groasă (NEGR.) ¶ 7 De rînd, ordinar, de calitate proastă; lucrat fără fineță; cojocar ~, cel ce lucrează pieile de vite sau de oaie, spre deosebire de „cojocarul subțire”, care lucrează pieile animalor sălbatici pentru blana lor: cea dintîiu era locuită de bogasieri, a doua de cojocari subțiri și groși (FIL.) ¶ 8 Despre glas (care răsună adînc, ca dintr’un butoiu): glasul ei nu-i așa de ~ și răgușit (CRG.). II. adv. Mult: a juca ~, a pune mulți bani la joc; a cheltui ~; nu știa juca... și... pierdea ~ (CAR.). III. sbst. Partea cea mai groasă, cea mai însemnată a unui lucru: ~ul oștirii; Sinan... isi ridică ~ul armatei și trece podul (VLAH.); din ~, mult, în mare cantitate. IV. sm. 1 🌳 Buștean, trunchiu gros de brad sau de fag tăiat din pădure; butuc tăiat dintr’un arbore: e ~ mare, de abia trecui peste el (VIC.); apa lui este mare de se coboară pe dînsa groșii de brad ce se aduc din munte (ION.) ¶ 2 Butuc, în care se prindeau odinioară picioarele celor întemnițați; de aci: temniță, închisoare; de punea mîna ispravnicul pe noi, ne trîntea poate la ~ (ALECS.); acolo au înfundat ~ul și au stat în ei două luni de zile [lat. g r o s s u s].