† GROPNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ‡ Loc de îngropat morți, cimitir în curtea unei biserici: cu mare petrecere aduc mortul la biserică la ~ (M.-COST.) ¶ 2 ⚒ Groapă veche într’un loc, mină unde s’au extras odinioară metale din pămînt: așezat pe o costișă cleiosă, sparta de gropniți, băi din cari se scotea odinioară fier (VLAH.) [bg. grobnica].