*grog n., pl. urĭ (fr. grog, d. engl. grog, cuv. care era supranumele amiraluluĭ Vernon din marina engleză pe la 1740. Acest amiral, ca să reprime abuzu rachiuluĭ dintre soldațiĭ luĭ, a inventat această băutură. Fiind-că el purta obișnuit o tunică de grogram [d. fr. gros grain, stofă de păr de cămilă, camelot, cu bobițe marĭ. V. gogrea], soldațiĭ l-aŭ supranumit old grog [bătrînu grog], care nume a trecut apoĭ asupra băuturiĭ inventate de el). O băutură compusă din rom orĭ coñac, apă caldă orĭ rece, zahăr și lămîĭe și obișnuită mult în nordu Angliiĭ.

grog s. n., (porții) pl. groguri