GROAPĂ (pl. -opi) sf. 1 Adîncătură mare, săpătură largă și adîncă în pămînt, naturală sau făcută de mîna omului; (P): orb pe orb, povățuind, cad amîndoi în ~ (PANN); (P): cine sapă ~ altuia, cade singur într’însa; a da în gropi, a fi prost: dedeau în gropi de proști ce erau (ISP.) ¶ 2 ~ de var, groapă dreptunghiulară săpată în pămînt, unde se păstrează varul stins; ~ de nisip, loc de unde se scoate nisip; ~ de bucate pivniță nezidită în care se păstrează cereale ¶ 3 Săpatură făcută în pămînt, în care se îngroapă un mort: de-ar ști omul cînd are să moară, și-ar săpa singur groapa (ZNN.); (P): mortul de la ~ nu se mai întoarce, se zice cînd un lucru e pierdut pe veci, cînd nu mai e nădejde să-l recapeți; a fi cu un picior în ~, a fi gata să moară: mă vedeți cu un picior în ~ și altul afară (ȘEZ.) [comp. alb. gropă].