O definiție pentru griare gria griere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

griá vb., ind. prez. 1 sg. griéz, 3 sg. și pl. grieáză[1]

  1. Corect: 3 sg. și pl. griáză Octavian Mocanu
Intrare: griare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • griare
  • griarea
plural
  • griări
  • griările
genitiv-dativ singular
  • griări
  • griării
plural
  • griări
  • griărilor
vocativ singular
plural
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gria
  • griere
  • griat
  • griatu‑
  • griind
  • griindu‑
singular plural
  • gria
  • griați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • griez
(să)
  • griez
  • griam
  • griai
  • griasem
a II-a (tu)
  • griezi
(să)
  • griezi
  • griai
  • griași
  • griaseși
a III-a (el, ea)
  • gria
(să)
  • grieze
  • gria
  • grie
  • griase
plural I (noi)
  • griem
(să)
  • griem
  • griam
  • griarăm
  • griaserăm
  • griasem
a II-a (voi)
  • griați
(să)
  • griați
  • griați
  • griarăți
  • griaserăți
  • griaseți
a III-a (ei, ele)
  • gria
(să)
  • grieze
  • griau
  • gria
  • griaseră
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • griere
  • grierea
plural
  • grieri
  • grierile
genitiv-dativ singular
  • grieri
  • grierii
plural
  • grieri
  • grierilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)