GREȘI (-eșesc) vb. tr. și intr. ‼ refl. 1 A săvîrși o faptă rea, împotriva legii, datoriei, a tot ce e drept; a face un păcat, a păcătui: nu știu cum să mai zic, ca să nu greșesc înaintea lui Dumnezeu (CRG.); ce ți-am greșit? ¶ 2 A face ceva rău, a comite o eroare, a se înșela (din nepricepere, fără voie) cu vorba sau cu fapta: e mai bine să întrebi de două ori, decît să greșești odată (ZNN.); fata... se greși într’o zi și spuse surorilor cum argatul... se roșește ca o sfeclă (ISP.); croitorul mi-a greșit haina; a greșit drumul ¶ 3 A nu nemeri ținta, a da greș: iată pistolul și, ca să nu mă greșești, razămă țeava de inima mea (NEGR.) [vsl. grěšiti].