* GRAPĂ (pl. -pe, ‼ grăpi) sf. Unealtă agricolă care servește la afînarea, mărunțirea și netezirea pămîntului arat, apoi la îngroparea seminței și la scoaterea buruienilor; grapele sînt de două feluri: de fier și de lemn; grapa de lemn sau „grapa de mărăcini”, (🖼 2456) e cea mai întrebuințată de sătenii noștri, tot astfel și grapa cu cadru și dinți de lemn; grapele de fier sînt sau cu cadrul și dinții de fier sau numai cu dinții de fier; aceasta din urmă are cadrul de lemn și se numește „boroană” (🖼 2457): a trage cu grapa peste arătură; pentru ca grapa să lucreze bine, trebuie să aibă dinți de fier și lungi (ION.); Și grapele spinoase... Îngropă ’ncet sămînța și cîmpul netezesc (ALECS.); Ⓕ: a se ținea ~ de cineva, a se ținea scaiu de cineva, a nu-l slăbi de loc: ne retragem urmăriți de o claie de băieți și fete ce se țin 〜 de noi (ALECS.) ¶ 2 💫 Ⓟ Unul din numele populare ale constelațiunii ursei mici [comp. bg. grapa].