gradiște, gradiști, s.f. – 1. Gard din lemn ce împrejmuiește prispa casei (D. Pop, 1978). 2. Grilaj: „Dar ușa era închisă cu gradiștea de fier pe dinăuntru” (Bilțiu, 1999: 279; Sarasău). – Din sl. gradište „castru, fortăreață, cetate, tabără” (Scriban, Șăineanu, DER, DEX) < gradǔ „îngrăditură” (Scriban).