GOSPODĂRIE, (1, 3, 4) gospodării, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea unui locuitor (de la țară). ♦ Unitate formată dintr-o locuință și din persoanele care o locuiesc, trăind în comun. 2. Activitatea casnică a gospodinei. 3. Unitate de producție (agricolă) împreună cu toate instalațiile și utilajul necesar. ◊ Gospodărie (agricolă) colectivă = mare gospodărie agricolă socialistă, realizată prin asocierea de bunăvoie a țăranilor muncitori, avînd la bază proprietatea cooperatistă asupra pămîntului și a principalelor mijloace de producție, repartiția produselor făcîndu-se în raport cu munca depusă de fiecare membru al colectivului. Gospodărie agricolă de stat = mare întreprindere agricolă socialistă în care statul este proprietar al pămîntului și al celorlalte mijloace de producție. 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc. – Din gospodar + suf. -ie.