gospodară sf [At: ALAS, ap. IORDAN, L. R. A. 101 / Pl: ~re / E: gospodar] (Nob) Gospodină (3).

gospodár m. (rus. vsl. gospodarĭ, domn. V. gazdă). Titlu dat de Slavĭ domnilor (principilor) româneștĭ de odinioară. Azĭ om căsătorit și cu căsnicie frumoasă. Adj. m. Casnic, muncitor și ĭubitor de bogăție și ordine în casă. (În Munt. și f. gospodară = gospodină). – Și hospodar (Cov.).

gospodar adj. m., s. m., pl. gospodari