Definiția cu ID-ul 950625:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

goniță, adj. – 1. Ud, fleașcă, leoarcă: „Și dacă se duce, zine tăt goniță până la brâu, că umbla pân ierburile ude și p’îngă râu” (Memoria, 2004-bis: 1.281). 2. Animal „în călduri” (se referă de obicei la vacă). – Din goni (< sl. goniti) + suf. -iță (DEX, MDA).