Definiția cu ID-ul 711966:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
goniță, adj. – 1. Ud, fleașcă, leoarcă: „Și dacă se duce, zine tăt goniță până la brâu, că umbla pân ierburile ude și pîngă râu” (Memoria 2004-bis: 1281). 2. Animal „în călduri” (se referă de obicei la vacă). – Din goni (< sl. goniti) + -iță.