GONI (-nesc) I. vb. tr. 1 A lua la goană, a pune pe fugă, a fugări: Românii îi goneau din urmă și-i ucideau ca pe lăcuste (ISP.) ¶ 2 A alunga dintr’un loc, a izgoni de undeva: ~ o slugă; ~ pisica ¶ 3 🔫 A fugări un animal, spre a-l îndrepta la locul unde-l pîndesc vînătorii; (P): cine gonește doi iepuri nu prinde nici unul. II. vb. intr. A alerga, a fugi: copiii desculiți goneau veseli, încinși cu ramuri de salcie (DLVR.). III. vb. refl. A se împreuna (taurul cu vaca) [vsl.].