golumb, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 324/7 / V: găl~ sm, ~lâmb sm / Pl: ~i, ~e / E: vsl годаƃъ] (Reg) 1 smf (Orn) Porumbel. 2 a De culoarea porumbelului.

GOLUMB, golumbi, s. m. (Regional) Porumbel. Și pe ochi și pe sprincene Ca doi golumbi albi la pene! HODOȘ, P. P. 60.

GOLUMB, golumbi, s. m. (Reg.) Porumbel. – Slav (v. sl. golonbŭ).

GOLUMB s. m. (Trans. ST) Porumbel. Că ce s-au arătat în chip de golumb? PP, 26^v. Să prăsară găinaț de golumb. PL, 148^r: cf. PP, 26^v, 27^r. Etimologie: sl. golǫbĭ.

golúmb, V. hulub.

gălomb sm vz golumb

gălumb sm vz golumb

golâmb sm vz golumb

golîmb, V. hulub.

hulúb m. (rut. hólub, rus. gólubĭ, d. vsl. golombĭ, rudă cu lat. columbus. V. porumb și hurlup). Nord. Porumb (pasăre). Fc. Hurlup. – În Nț. hurlub, în Ban. Gorj golumb și golîmb (vsl.), ca porumb față de porîmb: golîmbiĭ zburară (Șez. 36, 8).

1) porúmb m. (lat. pălŭmbus, porumb sălbatic, care e o formă oscică îld. cŏlŭmbus, porumb; it. palombo, sp. palomo, pg. pombo. V. hulub). Mold. sud. O pasăre domestică cu zbor foarte ușor și care trăĭește și în stare sălbatică. (Există o mulțime de felurĭ de porumbĭ: guțanĭ, califarĭ, misirliĭ, motațĭ, învîrtitorĭ și alțiĭ. Eĭ trăĭesc păreche, ca și turturelele, și-s considerațĭ ca simbolu fidelitățiĭ conjugale. În armată îs întrebuințațĭ la dus informațiunĭ la marĭ depărtărĭ. În Munt. se numește porumbĭel, în Mold. nord hulub, în Olt. golumb, în Ban. golîmb). Munt. (pin abuz la forma coceanuluĭ, ca și bg. gŭlybĭ). Popușoĭ, o plantă (V. popușoĭ). – Și porîmb pe alocurea. V. guguștĭuc.

GOLÂMB s. v. porumbel.

golîmb s. v. PORUMBEL.