8 definiții pentru goghie gughie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

goghie sf [At: BĂCESCU, P. 34 / V: gug~ / Pl: ~ii / E: nct] (Iht; reg) 1 Puiet de pești (mai ales de ocheană), de culoare albă și cu corp bombat. 2 (Îc) ~-albă Pui de diferite specii de Abramis și Leusciscus, cu corpul alb. 3 (Îc) ~-roșie Pui de boarță și de roșioară, cu mult roșu la ochi și pe aripi. 4 (Îf gughie) Sorcan (Leucaspius delineatus). 5 (Rar) Guvid (Gobius).

goghíe f. (cp. cu goagă). Dun. Puĭ de babușcă (de cîrjancă, de roșioară ș. a.). – În nord gughie (rev. I. Crg. 4, 123), puĭ de pește (fîță). – Fals góghie și gughíe cu înț. de „guvid” (Acad.).

roșior, ~oa [At: CANTEMIR, IST. 107 / P: ~și-or / V: (reg) ruș~, rușoa sf ~șuor, rușuoa / Pl: ~i, ~oare / E: roșiu2 + -ior] 1-2 a (Șhp) (Cam) roșu (1) Si: roșiatic (1-2), roșiel (1-2) roșiuț (1-2). 3 a (Îs) Mere ~oare Varietate de mere văratice, de mărime mijlocie, cu dungi roșii. 4 a (Îs) Pere ~oare Varietate de pere care se păstrează bine toată iarna. 5 a (Îs) Prune ~oare Varietate de prune care se coc timpuriu. 6 a (Îs) Prun ~ Varietate de prun care dă prune roșioare (5). 7 a (Îs) Bureți ~i Varietate de bureți comestibili. 8 sf Găină cu pene roșu-închis. 9-10 a (Șhp) (Cam) roșu (46). 11 sf Soi autohton de viță de vie cu struguri mici, roșiatici. 12 sf (Bot; reg; șîf rușioară, rușoară) Bujor (1) (Paeonia officinalis) 13 sfm (Bot; șlp; îf rușiori, rușori) Filimică (1) (Calendula officinalis). 14 sfp (Bot; reg) Rușuliță (Heracium aurantiacum) 15-16 sf (Bot; reg; îc) ~oară-sălbatică Mama-pădurii (Lathraea squamaria și Asperula odorata). 17 sf (Bot; reg) Burete (20) dulce (Lactarius volenus) 18 sf (Bot; reg) Pâinea-pământului (Russula vesca). 19 sf Pește mic de baltă cu corpul turtit lateral și cu înotătoarele (mai puțin cea dorsală) roșii Si: babușcă roșie, ochean3 (Scardinus erythrophtalmus) 20 sm (Iht; reg) Boiștean (1) (Phoxinus phopxinus). 21 sf (Iht; reg) Boarță (Rhodeus sericeus). 22 sf (Reg, îc) ~oară-bălană Ocheană (Rutilus rutilus) 23 sf (Orn; reg) Gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula). 24 sns (Înv) Scarlatină. 25 smp (În organizarea mai veche a armatei; șîs ~i de țară) Corp de elită de călăreți sau pedestrași Si: roșu (67). 26 sm Ostaș din corpul roșiorilor Si: roșu (68).

roșiór, -oáră adj. (dim. d. roș, în vechime roșiŭ. Cp. cu albișor, gălbior, verdișor). Cam roș saŭ roș curat (în alintătură): vin roșior, ĭa toarnă niște roșior (adică: vin roș)! S. m. Roș, soldat călare de odinioară îmbrăcat în roș (V. roș). Soldat de cavalerie care era îmbrăcat în tunică roșie pînă la 1912: România are astăzĭ 15 regimente de roșiorĭ (V. călăraș). S. f. Filimică (plantă). Dun. Un pește mic leuciscus [saŭ scardinius] erythrophthalmus, numit și babușcă, cîrjancă și ocheană, ĭar cînd e mic goghie. V. plătică.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÓGHIE s. v. babușcă, ocheană.

Intrare: goghie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goghie
  • goghia
plural
  • goghii
  • goghiile
genitiv-dativ singular
  • goghii
  • goghiei
plural
  • goghii
  • goghiilor
vocativ singular
plural
gughie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.