glupav¹, ~ă a [At: (a. 1785) CGR II, 145/9 / Pl: ~i, ~e / E: bg глупав] (Înv; d. oameni) Prost.

glupav², ~ă a vz hâlpav

glúpav, V. hîlpav.

hî́lpav, húlpav, hlúpav, glúpav, lúpav și hî́ltav, -ă adj. (rudă cu sîrb. lapav, mlăștinos, nsl. hlápati, a înghiți lacom, ceh. chltavý, lacom, rus. hlebáti, a sorbi, bg. glúpav, timp, ș. a. V. gît, gălătuc, lapoviță. Bern. 1, 387). Nord și est. Foarte lacom. Adv. Cu mare lăcomie. – Și hîlpov (ca gîrbov îld. gîrbav). La Moxa hlap, în Gorj haláp.

glúpav, -ă, glúpavi, -e, adj. (reg.) 1. lacom, nesătul. 2. (înv.) prost.