GLUMĂ, glume, s. f. Vorbă de haz, care provoacă rîs și veselie. ◊ Loc. adv. În glumă = fără seriozitate. Fără glumă = în mod serios. Nu glumă ! = cu adevărat, serios. ◊ Expr. A se îngroșa gluma = a începe să fie lucruri serioase, îngrijorător. A se întrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a împinge lucrurile prea departe. A lăsa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) în glumă = a nu lua (ceva) în serios, a nu da importanță. A nu ști (sau a nu înțelege) de glumă, se spune despre cineva care se supără cînd glumești cu el. A nu-i arde (cuiva) de glumă = a fi indispuș, supărat, necăjit. (Numai) în glumă = fără intenții rele. Nu-i (de) glumă = e lucru serios. ♦ Faptă hazlie; păcăleală. – Slav (v. sl. glumŭ, bg. gluma).