GLUMĂ¹ (pl. -me) sf. Vorbă sau faptă hazlie care provoca rîs și veselie (Mold. șagă): ~ spirituală, grosolană, proastă, nesarată; a face glume; a povesti glume; a înțelege gluma; a ști de ~; a nu și de ~, a lua lucrurile în serios, a nu lua lucrurile ușor; a lăsa gluma (la o parte, a începe să vorbească serios; s’a îngroșat gluma, s’a întrecut cu gluma, lucru a început să devie serios, a luat o întorsătură îngrijitoare; nu-i (de ~), e lucru serios, nu e de glumit; fără ~, în mod serios; nu ~, în toată puterea cuvîntului, de-a binele: era un brad de flăcău, chipeș și drăgălaș, nu ~ (ISP.); în ~, fără intenții rele; (P): cu glumele și cu minciunile se culeg toamna prunele (ISP.) [vsl. g l u m a].