glosolalie, glosolalii s. f. 1. Vorbire în limbi. 2. Termen specific în teologie, reprezentând harisma pe care, în ziua Cincizecimii, apostolii și cei prezenți au primit-o de la Duhul Sfânt pentru a putea vorbi în alte limbi, necunoscute de ei până atunci, în vederea propovăduirii noii învățături a lui Hristos. – Din fr. glosolalie.