GLOSEMATICĂ s. f. (< fr. glossématique, cf. engl. glossematics, germ. Glossematik): ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. A fost elaborată de lingvistul danez L. Hjelmslev. G. încearcă să precizeze mijloacele formale de descriere a structurilor lingvistice; ea arată că limba se caracterizează prin solidaritatea dintre conținut și expresie, fiecare dintre acestea având substanța și forma sa proprie; că fiecare text poate fi analizat în cele mai mici elemente ale sale.